luni, 13 octombrie 2008
adresa site Revista de Inginerie Economica
Despre Revista de Management si Inginerie Inginerie Economica aflati detalii la : http://www.amier.org/ .
SM I - imagini rupturi
fisura in metal
rupere la oboseala
rupere tenace
rupere fragila
rupere fragila- detaliu
schematizarea aparitiei fisurilor la ruperea la oboseala
rupere fragila
fisuri in metal
arc rupt la oboseala
BDD proiect- etapele 1-5
1. Identificarea unei societati productive pentru care sa se realizeze studiul de caz. (scurta descriere, analiza atuurilor, punctelor slabe, a oportunitatilor si a pericolelor )
2. Precizarea nivelului actual de DD in firma.( “maturitate”, “medie” sau “începător”)
- Primul nivel, cel de “începător” se adresează în special firmelor care se confruntă pentru prima dată cu acest concept. Pentru aceştia, a fi responsabil înseamnă a-ţi îndeplini responsabilităţile prevăzute prin lege. Acestea sunt obligatorii pentru toate firmele care îşi desfăşoară activititatea economică legal.
- Cel de-al doilea stadiu se referă la firmele care au o politică în care DD se regaseşte risipit între alte măsuri, fără a fi parte distinctă în strategie.
- Nivelul superior al ierarhiei de incorporare DD este pentru companiile conştiente de beneficiile unei strategii distincte de DD, care aplică aceste principii benevol, si care au o strategie bine definita.
După determinarea stadiului în care se regăseşte firma, este necesar sa se identifice o listă a motivelor pentru care SC X se află pe nivelul precizat .
1- Cine sunt stakeholderii noştri?
Cu ajutorul managerilor corespunzători (respinsabili de clienţi, de vânzări, etc.) se va realiza o listă cu toţi stakeholderii folosind tabelul ca ajutor.
2- Identificarea naturii fiecărui stakeholder:
· Stakeholderi de bază - esenţiali pentru supravieţuirea organizaţiei;
· Stakeholderi de strategie - esenţiali pentru organizaţie, pentru ameninţările şi oportunităţile întâlnite;
· Stakeholderi secundari;
3- Verificarea tabelului de către un manger de top;
Realizati o lista cu fiecare tip de stakeholderi si incercati o ierahizare a lor.
4. Identificarea aşteptărilor stakeholderilor
Fiecare stakeholder* trebuie să dea o notă de la 1 la 5 aşteptărilor lui după importanţă.
Fiecare stakeholder* trebuie să noteze nivelul performanţei organizaţiei în cauză de la -3 la +3.
Dacă se doreşte aflarea performanţei adversarilor, se poate cere notarea organizaţiei adverse de către stakeholderi*, tot de la -3 la +3.
2. Precizarea nivelului actual de DD in firma.( “maturitate”, “medie” sau “începător”)
- Primul nivel, cel de “începător” se adresează în special firmelor care se confruntă pentru prima dată cu acest concept. Pentru aceştia, a fi responsabil înseamnă a-ţi îndeplini responsabilităţile prevăzute prin lege. Acestea sunt obligatorii pentru toate firmele care îşi desfăşoară activititatea economică legal.
- Cel de-al doilea stadiu se referă la firmele care au o politică în care DD se regaseşte risipit între alte măsuri, fără a fi parte distinctă în strategie.
- Nivelul superior al ierarhiei de incorporare DD este pentru companiile conştiente de beneficiile unei strategii distincte de DD, care aplică aceste principii benevol, si care au o strategie bine definita.
După determinarea stadiului în care se regăseşte firma, este necesar sa se identifice o listă a motivelor pentru care SC X se află pe nivelul precizat .
3. IDENTIFICAREA STAKEHOLDERILOR
Stakeholderii sunt acei oameni sau grupuri de oameni care sunt afectaţi de activităţile organizaţiei într-o oarecare măsură. Acestea includ: proprietari, împuterniciţi, angajaţi, sindicate, clienţi, membrii, parteneri, furnizori, competenţi, guvern, electorat, organizaţii non-guvernamentale, comunităţi. Termenul „stakeholderi”(în engleză) sau „les parties prenantes” (în franceză) sugerez a fi tradus în română prin „părţile implicate şi influenţate”, expresie care, este mai explicită şi mai adecvată decât dacă s-ar traduce sub forma de „părţile participante”.
Astfel stakeholderii, în accepţiunea de mai sus, includ următoarele grupuri de actori: patronii, administratorii, personalul angajat, sindicatele, clienţii, membrii, partenerii de afaceri, furnizorii (părţi implicate) precum şi opinia publică, concurenţii, guvernul, electoratul, ONG-urile, grupurile de presiune şi influenţă, comunităţile naţionale şi internaţionale (părţi influenţate = părţi, mai apropiate sau mai îndepărtate care sunt supuse efectelor unei activităţi economice).
Urmatorul pas din cadrul strategiei de implementare a DD trebuie să identifice stakeholderii intreprinderii. În primul rând este obligatoriu a identifica stakeholderii întreprinderii în cauză. Pentru acesta am construit un tabel de ajutor care odată complectat prezintă o imagine de ansamblu asupra acestor stakeholderi. Aşadar, pentru complectarea tabelului trebuie să răspundem la următoarele întrebări:Stakeholderii sunt acei oameni sau grupuri de oameni care sunt afectaţi de activităţile organizaţiei într-o oarecare măsură. Acestea includ: proprietari, împuterniciţi, angajaţi, sindicate, clienţi, membrii, parteneri, furnizori, competenţi, guvern, electorat, organizaţii non-guvernamentale, comunităţi. Termenul „stakeholderi”(în engleză) sau „les parties prenantes” (în franceză) sugerez a fi tradus în română prin „părţile implicate şi influenţate”, expresie care, este mai explicită şi mai adecvată decât dacă s-ar traduce sub forma de „părţile participante”.
Astfel stakeholderii, în accepţiunea de mai sus, includ următoarele grupuri de actori: patronii, administratorii, personalul angajat, sindicatele, clienţii, membrii, partenerii de afaceri, furnizorii (părţi implicate) precum şi opinia publică, concurenţii, guvernul, electoratul, ONG-urile, grupurile de presiune şi influenţă, comunităţile naţionale şi internaţionale (părţi influenţate = părţi, mai apropiate sau mai îndepărtate care sunt supuse efectelor unei activităţi economice).
1- Cine sunt stakeholderii noştri?
Cu ajutorul managerilor corespunzători (respinsabili de clienţi, de vânzări, etc.) se va realiza o listă cu toţi stakeholderii folosind tabelul ca ajutor.
2- Identificarea naturii fiecărui stakeholder:
· Stakeholderi de bază - esenţiali pentru supravieţuirea organizaţiei;
· Stakeholderi de strategie - esenţiali pentru organizaţie, pentru ameninţările şi oportunităţile întâlnite;
· Stakeholderi secundari;
3- Verificarea tabelului de către un manger de top;
Realizati o lista cu fiecare tip de stakeholderi si incercati o ierahizare a lor.
4. Identificarea aşteptărilor stakeholderilor
Fiecare stakeholder* trebuie să dea o notă de la 1 la 5 aşteptărilor lui după importanţă.
Fiecare stakeholder* trebuie să noteze nivelul performanţei organizaţiei în cauză de la -3 la +3.
Dacă se doreşte aflarea performanţei adversarilor, se poate cere notarea organizaţiei adverse de către stakeholderi*, tot de la -3 la +3.
* in cazul proiectului de fata, notele se vor da de catre fiecare student, privind din prisma stakeholderului respectiv.
BDD - Etape implementare DD
Pe scurt despre cei 5 paşi importanţi în implementarea DD :
Pentru a putea încorpora şi evalua sistematic DD, am determinat următorii paşi:
1. Conştientizare - înainte de începerea oricărei acţiuni trebuie să se realizeze o anume conştientizare, care trebuie să domine organizaţia şi echipa managerială.
2. Identificarea stakeholderilor - identificarea tuturor stakeholderilor potriviţi este un început important în fiecare organizaţie care vrea să devină responsabilă social.
3. Identificarea nevoilor, respectiv aşteptărilor stakeholderilor - înţelegerea nevoilor stakeholderilor şi a riscurilor este esenţială pentru implementarea DD în cadrul oricărei organizaţii.
4. Analiza cadrului DD - estimarea DD este o revizuire sistematică a unei organizaţii asupra activităţilor şi rezultatelor acesteia. Scopul acestei analize este înţelegerea nivelului existent de implementare al DD în organizaţie.
5. Îmbunătăţirea activităţilor organizaţiei - organizaţia trebuie să identifice îmbunătăţirile pe baza estimării din etapa de mai sus. Acestea ajută la implementarea DD.
6. Revizuirea şi raportarea performanţei implementării DD - raportul DD reprezintă informaţiile privind funcţionarea organizaţiei, pentru stakeholderi, şi ajută de asemenea în stabilirea unei imagini de prestigiu a organizaţiei.
Pentru a putea încorpora şi evalua sistematic DD, am determinat următorii paşi:
1. Conştientizare - înainte de începerea oricărei acţiuni trebuie să se realizeze o anume conştientizare, care trebuie să domine organizaţia şi echipa managerială.
2. Identificarea stakeholderilor - identificarea tuturor stakeholderilor potriviţi este un început important în fiecare organizaţie care vrea să devină responsabilă social.
3. Identificarea nevoilor, respectiv aşteptărilor stakeholderilor - înţelegerea nevoilor stakeholderilor şi a riscurilor este esenţială pentru implementarea DD în cadrul oricărei organizaţii.
4. Analiza cadrului DD - estimarea DD este o revizuire sistematică a unei organizaţii asupra activităţilor şi rezultatelor acesteia. Scopul acestei analize este înţelegerea nivelului existent de implementare al DD în organizaţie.
5. Îmbunătăţirea activităţilor organizaţiei - organizaţia trebuie să identifice îmbunătăţirile pe baza estimării din etapa de mai sus. Acestea ajută la implementarea DD.
6. Revizuirea şi raportarea performanţei implementării DD - raportul DD reprezintă informaţiile privind funcţionarea organizaţiei, pentru stakeholderi, şi ajută de asemenea în stabilirea unei imagini de prestigiu a organizaţiei.
BDD - completari seminar - teorie
Strategia DD aprobată în 2001 de Comisia Europeana de mediu include o serie de principii şi acţiuni în direcţia integrării durabilităţii în politicile europene:
- concilierea între condiţiile creşterii economice şi exigenţele sociale şi de mediu, prin: disocierea creşterii de utilizarea resurselor, crearea pieţelor competitive pentru bunuri şi servicii ecologice, optimizarea între instrumentele de intervenţie bazate pe reglementare şi cele pe piaţă; creşterea eficienţei şi echităţii în aplicarea sistemelor de intervenţie; consolidarea componentei ecologice a politicii fiscale în condiţiile menţinerii unui echilibru între eficacitate şi echitate; dezvoltarea unui sistem eficient de informare;
- integrarea graduală a considerentelor sociale şi de mediu în deciziile şi comportamentele de producţie şi de consum. Exigenţele dezvoltării durabile nu pot pune în pericol competitivitatea economiilor europene. Internaţionalizarea costurilor externe trebuie să se producă gradual şi în baza principiului egalităţii de tratament, pentru a nu produce distorsiuni în mecanismele pieţei şi pentru a permite adaptarea strategiilor de întreprindere la noile constrângeri;
- asigurarea coerenţei ansamblului politicilor economice prin definirea strategiilor şi coordonarea acţiunilor la nivel comunitar. Toate politicile trebuie să-şi stabilească drept prioritate dezvoltarea durabilă. Complexitatea structurilor comunitare de decizie şi numărul mare de politici comunitare cu implicaţii concomitent economice, politice şi de mediu obligă însă la o abordare intersectorială globală, în aşa fel încât să se asigure maxim de eficienţă în introducerea principiului durabilităţii iar progresele într-un domeniu să nu altereze durbilitatea într-un alt domeniu. În acest scop, Uniunea şi-a fixat următoarele coordonate ale politicilor sectoriale: lupta împotriva sărăciei şi a excluderii sociale; încetinirea tendinţei de îmbătrânire a populaţiei; limitarea schimbării climatice şi utilizarea unor energii şi tehnologii mai curate; limitarea riscurilor pentru sănătatea publică; gestionarea resurselor de o manieră mai responsabilă; ameliorarea sistemelor de transport şi de amenajare a teritoriului;
- dezvoltarea unor structuri de cooperare la nivel internaţional care să faciliteze şi să promoveze ajutorul pentru dezvoltare în favoarea ţărilor sărace ale lumii, să asigure cadrul pentru aplicarea eficientă a principiul durabilităţii şi pentru un mediu loial în competiţia internaţională;
- aplicarea principiului eficacităţii asupra procedurilor de integrare a dimensiunii mediu în politicile economice şi sociale. Principiul cere ca efectele benefice ale aplicării durabilităţii să fie mai importante decât costurile antrenate;
- instituirea unui sistem de indicatori de evaluare a utilizării şi eficacităţii instrumentelor de integrare a politicilor economice, sociale şi de mediu, din perspective dezvoltării durabile. Sistemul va servi în evaluarea costurilor şi beneficiilor economice, sociale şi ecologice ale unei acţiuni, atât în interiorul, cât şi în exteriorul Comunităţii.
- instituirea unui sistem de supraveghere multilaterală a reformelor structurale în domeniul dezvoltării durabile la nivelul tuturor instituţiilor europene şi prin antrenarea unor largi dezbateri la nivelul opiniei publice. Principiul dezvoltării durabile are, în consecinţă, un rol esenţial în adoptarea şi aplicarea politicilor de integrare în UE.
- concilierea între condiţiile creşterii economice şi exigenţele sociale şi de mediu, prin: disocierea creşterii de utilizarea resurselor, crearea pieţelor competitive pentru bunuri şi servicii ecologice, optimizarea între instrumentele de intervenţie bazate pe reglementare şi cele pe piaţă; creşterea eficienţei şi echităţii în aplicarea sistemelor de intervenţie; consolidarea componentei ecologice a politicii fiscale în condiţiile menţinerii unui echilibru între eficacitate şi echitate; dezvoltarea unui sistem eficient de informare;
- integrarea graduală a considerentelor sociale şi de mediu în deciziile şi comportamentele de producţie şi de consum. Exigenţele dezvoltării durabile nu pot pune în pericol competitivitatea economiilor europene. Internaţionalizarea costurilor externe trebuie să se producă gradual şi în baza principiului egalităţii de tratament, pentru a nu produce distorsiuni în mecanismele pieţei şi pentru a permite adaptarea strategiilor de întreprindere la noile constrângeri;
- asigurarea coerenţei ansamblului politicilor economice prin definirea strategiilor şi coordonarea acţiunilor la nivel comunitar. Toate politicile trebuie să-şi stabilească drept prioritate dezvoltarea durabilă. Complexitatea structurilor comunitare de decizie şi numărul mare de politici comunitare cu implicaţii concomitent economice, politice şi de mediu obligă însă la o abordare intersectorială globală, în aşa fel încât să se asigure maxim de eficienţă în introducerea principiului durabilităţii iar progresele într-un domeniu să nu altereze durbilitatea într-un alt domeniu. În acest scop, Uniunea şi-a fixat următoarele coordonate ale politicilor sectoriale: lupta împotriva sărăciei şi a excluderii sociale; încetinirea tendinţei de îmbătrânire a populaţiei; limitarea schimbării climatice şi utilizarea unor energii şi tehnologii mai curate; limitarea riscurilor pentru sănătatea publică; gestionarea resurselor de o manieră mai responsabilă; ameliorarea sistemelor de transport şi de amenajare a teritoriului;
- dezvoltarea unor structuri de cooperare la nivel internaţional care să faciliteze şi să promoveze ajutorul pentru dezvoltare în favoarea ţărilor sărace ale lumii, să asigure cadrul pentru aplicarea eficientă a principiul durabilităţii şi pentru un mediu loial în competiţia internaţională;
- aplicarea principiului eficacităţii asupra procedurilor de integrare a dimensiunii mediu în politicile economice şi sociale. Principiul cere ca efectele benefice ale aplicării durabilităţii să fie mai importante decât costurile antrenate;
- instituirea unui sistem de indicatori de evaluare a utilizării şi eficacităţii instrumentelor de integrare a politicilor economice, sociale şi de mediu, din perspective dezvoltării durabile. Sistemul va servi în evaluarea costurilor şi beneficiilor economice, sociale şi ecologice ale unei acţiuni, atât în interiorul, cât şi în exteriorul Comunităţii.
- instituirea unui sistem de supraveghere multilaterală a reformelor structurale în domeniul dezvoltării durabile la nivelul tuturor instituţiilor europene şi prin antrenarea unor largi dezbateri la nivelul opiniei publice. Principiul dezvoltării durabile are, în consecinţă, un rol esenţial în adoptarea şi aplicarea politicilor de integrare în UE.
Dezvoltarea durabilă este rezultatul unei bunăvoinţe şi responsabilitate cetăţenească bazată pe luarea în seamă, în mod global şi echilibrat, a performanţei economice, aspectelor sociale şi a protecţiei mediului cu scopul:
- de-a favoriza o partajare echitabilă;
- prezervării viitorului şi intereselor generaţiilor viitoare
- de-a favoriza o partajare echitabilă;
- prezervării viitorului şi intereselor generaţiilor viitoare
O dezvoltare durabilă presupune îndeplinirea unui anumit număr de condiţii:
- datoria de a învăţa să trăim ţinând cont de limitele materiilor prime şi de reciclarea deşeurilor deoarece degradarea actuală a mediului chiar dacă nu ameninţă încă propria noastră existenţă, ea poate atenta la calitatea şi cadrul vieţi actuale şi cu siguranţă viitoare.
- responsabilitatea faţă de generaţiile viitoare,
- necesitatea de rezervare a diversităţii biologice şi calitatea mediului înconjurător.
Societatea modernă are mari dificultăţi în respectarea uneia sau alteia dintre aceste condiţii, iar respectarea lor simultană este de fapt şi mai problematică.
Dezvoltarea durabilă are trei obiective principale : integritatea ecologică, echitate între naţiuni, indivizi şi generaţii, şi eficacitatea economică a căror conţinut este explicitat în cele ce urmează.
1) Menţinerea integrităţi mediului, în ansamblul acţiunilor realizate de către comunităţile umane, preocuparea de menţinere a vitalităţi şi diversităţi oamenilor, a speciilor şi a întregului ecosistem natural terestru şi acvatic, prin măsuri de protecţie a calităţi mediului, prin restaurare, amenajare şi menţinere a habitatelor speciilor, şi printr-o gestiune a utilizării populaţiilor animale şi vegetale exploatate.
2) Ameliorarea echităţii sociale, cu alte cuvinte - satisfacerea nevoilor de bază a comunităţilor umane prezente şi viitoare şi ameliorarea calităţi vieţii prin dreptul tuturor la muncă, la educaţie, la îngrijire medicală, la servicii sociale, la o locuinţă de calitate, prin respectarea drepturilor şi libertăţi persoanelor, prin participare la deferite procese de luare a deciziilor care pot afecta grupuri diverse ale societăţii.
3) Ameliorarea eficacităţi economice, favorizarea unei gestiuni optime a resurselor umane, naturale şi financiare, pentru a permite satisfacerea nevoilor comunităţilor umane, prin intermediul responsabilităţii întreprinderilor şi a consumatorilor în general, faţă de bunurile şi serviciile pe care le produc şi utilizează, şi prin adoptarea politicilor guvernamentale potrivite (principii de poluare, internaţionalizarea costurilor de mediu şi sociale, eco-fiscalitate,etc.)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
